Mesania

Traduzione a cura di Mario Puddu

Carta de Logu de sa Repúbblica de Sardigna

Istérria

In su camminu longu de s’istória, cun sa virtudi de s’amori e cricandho sa beridade, s’arrexone, s’indipendhéntzia, punnandho a sa libbertade, a su benèssere e dignidade personale e colletiva, su Pópulu sardu lompet como a si fàere a Repúbblica, in su Mundhu e in cara de su Mundhu / fache a su Mundhu.

Arresurtau de custu camminu est sa Natzione sarda de oe.

Una Natzione pluralista, vària, epuru única e unitària.

Una Natzione totu aintru de su presente, ma arraighinada in s’istória e aperta a su benidore suo.

Una Natzione acasagiadora, trebballante, istudiosa, firma e segura, animosa/coragiosa.

Una Natzione chi no si arrimat cuntenta ma punnat cun determinu a si migliorare.

Una Natzione chi si acatat de sa personalidade sua e de fàere parte de s’Umanidade e de totu su Mundhu.

Una Natzione chi cumprendhet chi sa fortza de is Sardos est in sa soberania [e unidade] de su pópulu, in sa capacidade de totu is personas a pigare parte cun fàere virtuosu a sa vida púbblica po chi bincat e sigat cun firmesa un’órdine arrespetosu de is libbertades personales e de is diritos colletivos.

Custu est cantu nos’imparat s’arregodu e memória de mamas e babbos nostos, de is sacrifícios insoro, de is òperas bonas chi ant fatu, de s’amore chi ant tentu po sa Sardigna.

Noso, po cussu, como aprovaus custa Carta noa de Logu po onorare s’impegnu e afaíngiu istóricu in d-un’ideale de libbertade e benèssere passau, presente e benidore de totu is personas in Sardigna.

Noso como aprovaus custa Carta noa de Logu pedindho a dónnia persona de dha chistire in su coro e difèndhere in e cun is òperas, e migliorare po chi serbat a fàere méngius e prus fortes sa libbertade, su benèssere, s’arrexone e dignidade de totus e de donniunu.

Noso como aprovaus custa Carta noa de Logu po chi, punnandho a una cultura civile noa, ómines e féminas in Sardigna iscant/iscaus moderare e iscontroriare/currègere sa mannosia, sa prepoténtzia, sa corrutzione, su malugoro, e iscant/iscaus contivigiare méngius sa bonidade, sa paghe, s’onestade, sa coperatzione.

Noso como aprovaus custa Carta noa de Logu po chi sa Repúbblica de Sardigna potzat èssere, cun sa definitzione de is diritos e doveres seguros e cundivídios, logu de serenidade, assentu e seguresa, chi dónnia persona potzat pentzare a fàere frorire e fàere frutare is [méngius] capacidades suas, migliorare is cunditziones de vida materiale e ispirituale, fàere una vida errica de dignidade e [méngius] possibbilidades.

Noso, sa Natzione sarda, oe, cun custa Carta noa de Logu nosi faeus a Repúbblica de Sardigna.


Sa Repúbblica de Sardigna

Sa Natzione

Artículu 1

Su Pópulu sardu, líbberu assótziu de totu is personas chi tenent sa residéntzia in Sardigna e/o in is ísulas suas fintzes bivendho fora, est su fundhamentu de sa Natzione Sarda, unione de personas, culturas e territóriu.

Sa sovranidade est de su pópulu, chi dha manígiat comente est dispostu/istabbiliu in custa Carta noa de Logu.

 

Su Pópulu sardu, po assegurare:

  • s’unione colletiva sua ponendho a fundhamentu sa responsabbilidade, su bonu bòllere e s’arrespetu de pare a pare;
  • sa libbertade e su bonu istare de sa gente;
  • sa demogratzia;
  • s’indipendhéntzia de sa Sardigna;
  • su vínculu culturale e istitutzionale cun s’Europa cun s’ànimu de una solidariedade federalista;
  • su (méngius) benidore de is generatziones noas,

si costituit in Repúbblica de Sardigna, cuncordada comente disponet custa Carta noa de Logu.

 

Artículu 2

Sa Repúbblica de Sardigna cun s’ordinamentu de s’Istadu assegurat s’arrespetu de su princípiu de libbertade, de solidariedade amiga e agiudu torrau, de uguagliàntzia de fronte a sa lei, de uguagliàntzia tra ómines e féminas, de su bonu bòllere e agiudu colletivu, parte essentziale de s’identidade sua.

Sa Repúbblica de Sardigna tenet coment’e iscopu suo prus mannu su miglioramentu de is cunditziones culturales e materiales de sa gente e depet regulare dónnia atu suo cun cust’iscopu.

Is leis funt fundhamentu e límite de s’atividade de sa Repúbblica.

 

Artículu 3

Funt territóriu de s’Istadu s’ísula de Sardigna cun totu is ísulas suas.

 

Artículu 4

Is limbas natzionales de sa Sardigna funt su sardu, su corsicanu de Sardigna, su tabbarchinu e su saligheresu.

Provisoriamente s’italianu e su sardu si manígiant coment’e limbas uficiales natzionales, s’inglesu coment’e limba uficiale internatzionale.

Is limbas uficiales definitivas s’ant a isceberare a referendum costitutzionale.

Calisiògiat chi siat s’arresurtau de custu referendum, a is limbas natzionales benit a dónnia modu garantiu s’amparu culturale.

 

Artículu 5

Sa bandhera e s’innu natzionale de sa Repúbblica de Sardigna si decidint cun referendum costitutzionale.

 

Artículu 6

S’istadu amparat sa libbertade religiosa.

Mancuna cunfessione religiosa podet èssere cunsiderada religione de sa Repúbblica.

Su professare una fide religiosa e fàere parte de un’assótziu religiosu no podet èssere motivu po limitare is diritos de sa persona o sa capacidade giurídica de s’assótziu.

Est proibbia dónnia cunfessione religiosa chi arrechedit cumportamentos e atividades contràrios a is diritos fundhamentales de sa persona o a iscuncordu cun s’ordinamentu de s’istadu.

 

Artículu 7

Sa Repúbblica de Sardigna no atacat gherra a mancuna àtera natzione e ne àteru pópulu.

Pigat parte a is alleàntzias internatzionales útiles po aguantare sa paghe e po difesa.

Organizat una fortza militare, solu a iscopu de legítima difesa, po s’arrespetu de is diritos e de su legítimu torracontu de is Sardos e po pigare parte a is alleàntzias internatzionales po sa paghe e sa coperatzione internatzionale.

Sa Repúbblica de Sardigna organizat puru una fortza sua de seguresa púbblica po difesa sua, po s’averguamentu de su territóriu, sa seguresa de sa gente, s’arrespetu de is leis de sa Repúbblica.

Sa Repúbblica de Sardigna favorit e pigat s’initziativa po superare in manera negotziale e diplomàtica iscontrórios e iscórrios internatzionales e agiudat is organizatziones internatzionales de agiudu a is vítimas de is gherras.

 

Artículu 8

Sa Repúbblica amparat a avalorat su logu e su patrimóniu naturale, culturale, istóricu, artísticu e materiale de sa Natzione sarda.

 

Diritos de fundhamentu

Artículu 9

Sa Repúbblica amparat sa dignidade de sa persona.

Donniunu tenet diritu a trebballare, a isceberare libberamente unu trebballu, a trebballare in cunditziones giustas e bonas, a s’amparu contr’a sa disocupatzione.

Donniunu tenet diritu a sa matessi paga po su matessi trebballu, a una paga proportzionada a misura de su tanti e calidade de su trebballu chi faet, una paga giusta, chi assigurat a issu e a sa famíglia un’esisténtzia digna de sa persona, si est necessàriu fintzes cun àteru provedimentu de amparu sociale in prus.

Su trebballadore dipendhente tenet diritu a su pàusu de sa chida e a is fèrias de s’annu pagadas e de gosare chentza farta.

Donniunu tenet diritu de àere tempus líbberu e a su pàusu, de fàere atividade isportiva, de turismu o de ispàssiu po una personalidade cumpria e su benèssere físicu e mentale.

 

Artículu 10

Totus funt oguales po sa lei.

Is leis assegurant chi sa natzionalidade, s’arratza, su sessu, sa cunditzione sociale, is costumas, sa fide religiosa, is cunvintziones políticas, sa disabbilidade física o mentale no detérminent in mancuna manera unu tratamentu a dannu de sa persona.

Dónnia persona tenet su diritu chi is òrganos de s’Istadu no dha tratent a brétiu in manera arbitrària ma segundhu su princípiu de sa bona fide.

 

Artículu 11

Dónnia persona tenet su diritu a sa vida, a sa libbertade, a sa sincheresa física e a sa seguresa, a sa sanidade, a su sistema sanitàriu e a is curas fintzes si no tenet disponibbilidade de benes.

A nemos si podet tocare sa vida, s’identidade, su númene, sa capacidade giurídica, sa citadinàntzia, sa libbertade de si manifestare, de si mòvere, de albítriu/initziativa in s’economia, in sa cultura e in sa sociedade.

 

Artículu 12

In su territóriu de sa Repúbblica de Sardigna mancuna persona podet èssere aguantada in cunditziones de iscravidúdine e ne de serbidoria / tzerachia de peruna genia.

Sa libbertade personale, in totu is bisuras suas, e su domicíliu, no si podent tocare, salvu cantu est tassativamente istabbiliu cun lei apostadamente aprovada.

Sa pena de morte e s’ergàstulu funt proibbios.

 

Artículu 13

Dónnia persona tenet su diritu de intrare a, o de essire de, su territóriu natzionale, de s’ispostare, de dhue abbarrare o fàere abbitu sentza límites, fatos salvos is óbbrigos e doveres istabbilios cun sa lei.

Sa lei istabbilit in ite s’Autoridade Giuditziària o de Púbblica Seguresa o Sanitària podent dispònnere límites a su godimentu de custu diritu.

Sa Repúbblica garantit sa continuidade territoriale aintru e fora de su territóriu suo coment’e cunditzione de su diritu de is citadinos a s’ispostare e princípiu de unidade económica e sociale fintzes cun is àteros Istados de s’Unione Europea.

 

Artículu 14

Dónnia persona est líbbera de si cojuare o fàere unione civile cunforma a cantu istabbilit sa lei.

Sa Repúbblica amparat sa famíglia in cantu principale formatzione sociale e educativa de s’Istadu/sa Natzione.

 

Artículu 15

Sa Repúbblica amparat sa libbertade educativa e assegurat is cunditziones po s’isvilupu intreu de sa persona, de sa cunditzione de pipiu a sa cunditzione de mannu.

Sa Repúbblica riconnoschet e avalorat sa funtzione de dónnia istitutzione educativa, iscolàstica e de formatzione púbblica e privada.

A chie dhu meritat, fintzes si no tenet disponibbilidade de benes, dhi garantit is formas prus artas de educatzione e istrutzione.

Sa Repúbblica amparat sa sincheresa e s’isvilupu/créschia de is minores.

 

Artículu 16

Sa Repúbblica amparat sa propriedade privada in sa manera prevista cun sa lei.

Po chistiones de esprópriu o àteru límite istabbiliu cun lei si depet a su proprietàriu un’indennizu segundhu su valore [chi est currendho] in su mercau [natzionale] de su bene espropriau, salvu candho, comente est istabbiliu cun lei, su proprietàriu est depidore.

[Ojamomia “Equitalia”! Atentzione innoghe, ca s’autoridade giuditziària ponet a s’incantu benes po unu valore bàsciu e no de mercau, naraus a sa fuliada, mancari cun is crobos aprofitadores preparaos e prontos a ndhe aprofitare! Poite s’Istadu fintzes po si pagare e unu dépidu no dhu ponet a base de mercau?]

 

Artículu 17

Sa libbertade de initziativa in s’economia est assigurada in totu is formas: de professione, de atividade económica privada, trebballu in sa púbblica amministratzione e cun privaos.

Is trebballadores tenent su diritu de si aunire/assortire e fàere assótziu po amparu de su torracontu insoro. Dónnia cuntrastu o iscórriu in chistiones de trebballu bolet agiustau cricandho un’acórdiu inter is partes interessadas.

Est assegurau su diritu de iscioperare, regulau cun lei.

S’atividade económica no si podet fàere a iscuncordu cun s’utilidade sociale o cun dannu a sa seguresa, a sa libbertade e a sa dignidade umana. Sa lei detérminat is programmas e is controllos chi serbint po chi s’atividade económica púbblica e privada siat incarrerada e cordinada po su bene sociale.

 

Artículu 18

Dónnia persona tenet su diritu de si associare e atobiare libberamente cun àteras, sentza autorizatzione, in logu púbblicu e privau.

Mescamente, dónnia persona tenet su diritu de si associare e fàere partiu o movimentu políticu chi ànimant sa vida demogràtica de s’Istadu.

Sa lei régulat s’impreu de unu logu púbblicu.

Funt proibbios is assótzios chi tenent un’iscopu puniu cun lei penale.

Funt proibbios is assótzios chi cun iscopu políticu si faent una organizatzione de genia militare.

Sa lei proibbit e punit is assótzios chi tenent iscopu políticu contràriu a is diritos de sa persona istabbilios in custa Carta noa de Logu.

 

Artículu 19

Dónnia persona tenet su diritu de manifestare libberamente su pentzamentu suo e ideas suas in manera foedhada, iscrita o figurada, calesiògiat su médiu de difusione.

Sa comunicatzione est líbbera e no est sugeta a autorizatzione e ne a censura.

Sa lei amparat e difendhet s’onorabbilidade, sa credibbilidade e sa vida privada de sa persona.

 

Artículu 20

Totu is citadinos chi ant lómpiu s’edade istabbilia cun lei funt eletores.

Su votu est [oguale], líbberu, personale e segretu.

Su diritu de votu no podet èssere limitau si no in cantu est previstu cun lei po motivu grave istraordinàriu.

 

Artículu 21

A mancuna persona podet èssere negau su giúdice suo naturale istabbiliu cun lei.

Dónnia persona tenet diritu a èssere informada in tempus chi funt averguandhodha.

Sa lei istabbilit si e candho s’Autoridade Giuditziària podet impresonare una persona, o dhi podet compudare su domicíliu, e no dhu podet decídere su giúdice monocràticu de averguare is benes chi tenet.

Sa lei istabbilit sa durada màssima de su processu, de s’istrutória a sa senténtzia definitiva.

 

Artículu 22

Dónnia ofesa materiale o morale a sa persona imbistigada o arrestada est proibbia.

Sa lei istabbilit sa durada màssima de s’imbistigamentu e de sa presonia.

 

Artículu 23

Dónnia persona tenet su diritu a si difèndhere in dónnia gradu de su giudítziu e in dónnia parte de su processu. S’Istadu assegurat sa difesa a sa persona chi no tenet benes segundhu cantu est istabbiliu cun lei.

Dónnia persona tenet su diritu de citare a giudítziu po amparu de is diritos suos e de s’interessu suo, salvu sa possibbilidade de agiustare is diferéntzias in àtera manera prevista in s’ordinamentu.

 

Artículu 24

Sa responsabbilidade penale est personale.

Sa lei régulat s’echilíbbriu tra acusa e difesa in totu is partes de su procedimentu giuditziàriu.

Solu sa senténtzia definitiva podet tocare s’onorabbilidade de sa persona.

A sa persona no si dhi podet betare pena in dinare e ne limitare sa libbertade personale si no in base a sa lei.

 

Artículu 25

Sa lei no tenet balia retroativa salvu candho su ius seperveniens est prus a favore.

Nemos podet èssere processau o cundennau po unu fatu chi a su momentu de su giudítziu no est reatu.


Doveres de su citadinu

Artículu 26

Dónnia citadinu tenet su dovere:

  1. de contribbuire cun su trebballu a s’errichesa de sa Natzione;
  2. de pagare is contribbutos istabbilios cun sa lei cunforma a sa capacidade contribbutiva;
  3. de connòschere e arrespetare is leis de s’Istadu/sa Repúbblica;
  4. de contribbuire a difèndhere s’Istadu/sa Repúbblica comente est istabbiliu cun lei;
  5. de contribbuire a sa seguresa de s’Istadu/sa Repúbblica comente est istabbiliu cun lei;
  6. de amparare is minores comente est istabbiliu cun lei;
  7. de contribbuire a s’educatzione de is giòvonos comente est istabbiliu cun lei;
  8. de contribbuire a s’amparu de sa salude;
  9. de contribbuire a s’amparu de su logu naturale e de is benes culturales;
  10. de contribbuire a sa protetzione civile comente est istabbiliu cun lei.

 

Artículu 27

Sa lei punit su citadinu chi no faet su dovere suo e no arrespetat is diritos istabbilios in custa Carta noa de Logu segundhu s’ordinamentu de s’Istadu.


Istrutura de s’Istadu

Artículu 28

Sa Repúbblica de Sardigna est ordinada in Istadu, Regiones e Comunos e sa lei ndhe istabbilit su raportu interpare.

 

Artículu 29

Cun referendum costitutzionale su Pópulu sardu decidit s’ispartzidura e atribbutzione de is cumpeténtzias e funtziones inter Istadu, Regiones e Comunos, segundhu su princípiu de sa sussidiariedade e collabboratzione.

 

Artículu 30

A dónnia modu funt funtziones de s’Istadu: sa giustítzia, sa moneda, sa difesa, sa política èstera e is raportos internatzionales, is trasportos natzionales e internatzionales, sa disciplina fiscale natzionale, is infrastruturas natzionales, su patrimóniu archeológicu, artísticu e culturale natzionale, su sistema formativu e educativu púbblicu, sa crica iscientífica, sa sanidade, s’ambiente naturale e prus in generale su logu, su turismu, s’ordinamentu civile e is professiones.

 

Artículu 31

Is Regiones funt istitutziones de guvernu de is regiones geogràficas e si formant cun s’unione de is Comunos segundhu cantu est istabbiliu cun lei.

Is òrganos de guvernu de is Regiones funt de segundhu livellu; dhos faent a eletzione direta is síndhigos de is Comunos chi ndhe faent parte.

 

Artículu 32

Is Comunos funt s’organismu mínimu fundhamentale de s’Istadu. Régulant s’atividade insoro a norma de Istatutu fatu cuncordu cun is leis de sa Repúbblica.

 

Is istitutziones

Su Presidente de sa Repúbblica

Artículu 33

Su Presidente de sa Repúbblica arrapresentat sa Natzione sarda.

Benit eletu a sufràgiu universale dónnia chimbe annos unu citadinu de assumancus trinta annos lómpios.

Est Presidente de su Cossígiu de Difesa e Cumandhante de is Fortzas armadas.

Est Presidente de su Cossígiu de Giustítzia e ndhe organizat s’atividade comente est istabbiliu cun lei.

Incàrrigat su Presidente/Primu Ministru de su Cossígiu eletu/Guvernu.

Pigat su postu de su Presidente de su Cossígiu /Guvernu eletu candho custu benit mancu po morte, impedimentu o àtera càusa, e aguantat s’incàrrigu fintzes a sa data de is votatziones noas dispostas aintru de is ses meses imbenientes.

Arrecit su giuramentu de su Cossígiu/Guvernu eletu e de is Ministros.

Cònvocat sa primu riunione de su Parlamentu apustis de s’eletzione po su giuramentu de is Parlamentares/Deputaos.

Si dhi podet arritirare s’incàrrigu cun lei de su Parlamentu apostadamente aprovada a motivu de traitoria, disabbilidade o farta de dignidade. Sa lei de rèvoca dh’aprovat su Parlamentu cun magioràntzia de chimbe sestos.

 

Su Guvernu

Artículu 34

Su Cossígiu de is Ministros est s’òrganu de su guvernu de sa Repúbblica.

Dhu cumponent su Primu Ministru e is Ministros.

 

Artículu 35

Su Primu Ministru est eletu a sufràgiu universale dónnia bàtoro annos.

Dh’incàrrigat su Presidente de sa Repúbblica.

Faet su giuramentu de arrespetare sa Carta noa de Logu ananti de su Presidente de sa Repúbblica.

Incarrerat sa política de su Guvernu e ndh’est responsàbbile.

Nóminat e rèvocat is Ministros comente est previstu cun lei.

Nóminat e rèvocat is Capos superiores de s’Amministratzione istatale in totu su cuncordu e ispartzidura comente est istabbiliu cun lei.

Nóminat is rapresentantes de sa Repúbblica in is Organismos internatzionales.

Nóminat su Presidente de sa Banca centrale, su Capu de is Fortzas armadas, su Capu de sa politzia, su Capu de is servítzios de seguresa, is Ambasciadores.

Podet foedhare a su Parlamentu e podet pedire de dhu convocare.

No faet parte de su Parlamentu.

Su Primu Ministru e is Ministros pigant parte a is trebballos de su Parlamentu ma sentza diritu de votu e dhu depent fàere dónnia borta chi dhu disponet su Presidente de s’Assemblea.

A su Primu Ministru si dhi podet arritirare s’incàrrigu po traitoria, disabbilidade o farta de dignidade.

Su decretu de rèvoca est de su Presidente de sa Repúbblica cunforma a sa senténtzia de sa Corte Suprema chi cumprit sa procedura incarrerada cun votu de su Parlamentu.

 

Artículu 36

Is Ministros dhos incàrrigat su Primu Ministru.

Innanti de intrare in funtzione faent giuramentu ananti de su Presidente de sa Repúbblica.

Funt responsàbbiles de sa política e de s’amministratzione de su Ministeru chi dhis at intregau su Primu Ministru.

In contràriu a su síngulu Ministru su Parlamentu podet votare motziones de rèvoca de s’incàrrigu e su Primu Ministru dichiarat is intentziones suas a su Parlamentu. Si su primu Ministru cunfirmat sa fidúcia sua a su Ministru isfiduciau su Parlamentu faet una segundha votatzione e si sa motzione benit aprovada torra su Ministru depet èssere cambiau.

 

Artículu 37

Su Primu Ministru cònvocat su Cossígiu de is Ministros e dhi proponet s’órdine de is chistiones.

Su Cossígiu aprovat decretos urgentes comente est istabbiliu cun lei.

Aprovat is Regulamentos e provedimentos de programmatzione de s’Istadu.

Aprovat sa proposta de Bilànciu de s’Istadu de presentare in Parlamentu po dh’aprovare.

Aprovat is propostas de lei chi su Primu Ministru presentat po dhas aprovare su Parlamentu.

Proponet a su Parlamentu sa dichiaratzione de necessidade apretosa e de istadu de gherra.


Su Parlamentu

Artículu 38

Su Parlamentu est cumpostu de otanta Deputaos, eletos dogna batoro annos a sufràgiu universale, chi siant citadinos chi ant lómpiu s’edade de mannos po èssere eletores.

Sa lei istabbilit poite unu citadinu no podet èssere eletu. A dónnia modu, mancunu deputau eletu, tenendho àteru incàrrigu o tenendho una líbbera professione, podet èssere obbrigau a si pònnere in aspetativa o abbandhonare sa professione.

Po su mandhatu parlamentare, sa lei istabbilit s’indennidade chi no tocat a summare cun àteru rédditu.

Sa lei istabbilit sa forma e sa suma de s’ispesa de indennizare a is eletos.

 

Artículu 39

Su Parlamentu:

  1. preparat e aprovat is leis de s’Istadu;
  2. istabbilit is tribbutos cun critériu progressivu;
  3. aprovat su Bilànciu annuale e pluriennale de s’Istadu;
  4. autorizat is préstidos;
  5. ratíficat cun lei trataos e acórdios internatzionales;
  6. aprontat sa proposta de lei po s’ispartzidura de is cumpeténtzias tra Istadu, Regiones e Comunos e su cuncordu de custos entes, de pònnere a votatziones cun referendum costitutzionale.
  7. incarrerat sa procedura de incriminatzione po traitoria, disabbilidade o farta de dignidade de su Primu Ministru;
  8. cuncedit cun lei s’annistia e iscontu de pena;
  9. dichiarat s’istadu de gherra e de necessidade apretosa;

 

Artículu 40

Sa data de s’eletzione de su Primu Ministru e de su Parlamentu non depent èssere sa matessi.

Su Parlamentu si assortit a óbbrigu su primu lunis de su mese de ghennàrgiu e su primu lunis de su mese de làmpadas. Su Presidente de sa Repúbblica podet convocare su Parlamentu po motivu istraordinàriu. Su Primu Ministru podet pedire a su Presidente de su Parlamentu de convocare su Parlamentu po chistiones e argumentos precisos. Su Presidente cònvocat su Parlamentu aintru de is primas sete dies.

 

Artículu 41

Is Deputaos no dhos podet incriminare s’Autoridade giuditziària sentza s’autorizatzione de su Parlamentu. A dónnia modu, mancunu Deputau depet èssere incriminau po su votu suo e ne po is opiniones suas acrarias in s’esercítziu de su mandhatu suo.

 

Artículu 42

Su Parlamentu votat a unu de is Deputaos a Presidente de s’Assemblea e s’Ufíciu de Presidéntzia.

Su Parlamentu aprovat, a magioràntzia assoluta, su Regulamentu chi disciplinat su funtzionamentu suo. Su Regulamentu istabbilit sa procedura de aprovatzione de is leis.

 

Artículu 43

Podent propònnere leis dónnia síngulu Deputau, su Primu Ministru e su Pópulu.

S’initziativa legislativa de su Pópulu arrechedit unu testu de proposta cun sa firma de assumancus su deghe po chentu de is eletores, o sinono cun sa firma de unu tertzu de is Síndhigos.

Is Decretos urgentes de su Cossígiu de is Ministros funt postos in discussione po s’aprovatzione de su Parlamentu aintru de trinta dies de s’intrada in vigore.

 

Artículu 44

Su Presidente de sa Repúbblica, cun proposta de sa Corte Suprema, ponet su Veto a is propostas de lei chi víolant sa Carta noa de Logu.

Is leis intrant in vigore a s’ora de sa pubblicatzione.

Sa lei régulat su modu de sa pubblicatzione.

 

Artículu 45

Una lei aprovada in Parlamentu si ponet a votatzione cun referendum populare candho dhu pedit assumancus su deghe po chentu de is eletores o su Primu Ministru.

Su referendum no tenet valore si no votat assumancus su tresunu de is eletores.

Sa magioràntzia, in matéria posta a referendum, si càrculat in base a is votos vàlidos.

No si podet fàere referendum po leis tribbutàrias o aprovatzione de Bilànciu. Sa lei régulat sa procedura po fàere referendum.

Su referendum costitutzionale chi pertocat s’ispartzidura de sa Repúbblica in entes (Istadu, Regiones, Comunos) si depet fàere aintru de chentu binti dies de s’intrada in funtzione de su primu Parlamentu de custa Carta noa de Logu.

Su tresunu de is Comunos podent pedire cun sa firma de is Síndhigos insoro su referendum po aprovare propostas de lei.

 

Artículu 46

Is bilàncios preventivos e consuntivos de s’Istadu benint aprovaos annu cun annu cun is intradas a paris cun is essias.

S’Istadu si podet indepidare po políticas suas de investimentu e isvilupu, ma sèmpere in manera cuncorda e possíbbile cun su Bilànciu.

Su Parlamentu no podet aprovare mancuna norma de lei chi arrechedit ispesa sentza disponibbilidade finantziària in su Bilànciu de s’Istadu.

S’aprovatzione de normas chi arrechedint ispesa sentza disponibbilidade in Bilànciu cumportat su licentziamentu de su Parlamentu cun Decretu de su Presidente de sa Repúbblica aintru de sete dies chi sa Ragioneria Generale certíficat sa farta de disponibbilidade finantziària in su Bilànciu.


Sa Magistradura

Artículu 47

Sa giustítzia benit amministrada in númene de su Pópulu.

Is Giúdices funt sugetos solu a sa lei.

Sa Magistradura est unu ordinamentu indipendhente, distintu e abbandha de dónnia àteru podere.

Sa lei assegurat s’echilíbbriu tra is poderes de s’acusa e is diritos de sa difesa in totu is partes de su procedimentu giuditziàriu.

Sa lei régulat sa procedura po acrarire s’errore giuditziàriu in totu is partes de su processu.

 

Artículu 48

Sa Magistradura chi imbístigat e sa Magistradura chi giúdicat tenent funtzione e carriera distinta, separada, e faent s’atividade insoro in logos distintos e separaos.

Dónnia citadinu podet sinnalare abbusos de Magistraos a su Presidente de sa Repúbblica, chi tenet s’óbbrigu de ndhe interessare su Cossígiu de Giustítzia: custu in propósitu si dichiarat a tempus e manera chi istabbilit sa lei.

Sa funtzione giurisditzionale dha tenent Magistraos ordinàrios istituios e regulaos cun normas de ordinamentu giuditziàriu.

 

Artículu 49

Est proibbiu a istituire/pònnere giúdices istraordinàrios o ispeciales. In is òrganos giuditziàrios ordinàrios si podent istituire setziones ispecializadas po matérias distintas, fintzes ponendho citadinos adatos mancari no siant magistraos.

 

Artículu 50

Su Cossígiu de Giustítzia est s’òrganu de guvernu de sa Magistradura. Su Cossígiu de Giustítzia si cumponet cun deghe Magistraos, eletos dónnia tres annos a votatzione de is Magistraos de totu sa Repúbblica, chi tèngiant prus de deghe annos de esercítziu, e de deghe Avocaos, eletos cun votatzione de is Avocaos de totu sa Sardigna cun prus de deghe annos de esercítziu.

Est Presidente de su Cossígiu de Giustítzia su Presidente de sa Repúbblica chi ndhe faet parte po diritu.

 

Artículu 51

Su Procuradore Generale de s’Istadu faet parte po diritu de su Cossígiu de Giustítzia.

Su Procuradore Generale de s’Istadu e su Presidente de sa Corte de Cassatzione dhos iscèberat su Parlamentu in d-una trinca de Magistraos chi dhi proponet su Cossígiu de Giustítzia. Dhos nóminat su Presidente de sa Repúbblica po sete annos de incàrrigu chi no si giaet una segundha borta.

 

Artículu 52

A is ruolos de sa Magistradura s’intrat a cuncursu púbblicu distintu e separaru po id duas funtziones.

Tocat a su Cossígiu de Giustítzia, cunforma a s’ordinamentu giuditziàriu, s’assuntzione, s’incàrrigu, su trasferimentu, sa promotzione e su provedimentu disciplinare chi pertocant is Magistraos.

Si su Cossígiu no pigat provedimentos a dovere su Presidente de sa Repúbblica pedit a su Parlamentu de licentziare su Cossígiu de Giustítzia e fàere eletziones noas. Su Parlamentu decidit in méritu a magioràntzia de s’otanta po chentu. Sa proposta de licentziare su Cossígiu de Giustítzia podet èssere posta a referendum si dhu pedit su tresunu de su Parlamentu.

 

Artículu 53

Sa lei istabbilit s’istrutura e s’organizatzione geràrchica e territoriale de su sistema giuditziàriu de sa Repúbblica.

 

Sa Corte Suprema

Artículu 54

Sa Corte Suprema est formada de noe cumponentes: tres dhos nóminat su Parlamentu, tres su Presidente de sa Repúbblica e tres is Comunos e Regiones. Si podent nominare magistraos e abbogaos cun prus de bíndhighi annos de servítziu.

Sa Corte Suprema dichiarat sa legitimidade de is leis e decidit de is diferéntzias tra is poderes de s’Istadu e tra s’Istadu e is àteros Entes.

Sa Corte Suprema est s’autoridade giuditziària suprema de sa Repúbblica de Sardigna.

Sa lei istabbilit s’organizatzione sua e sa procedura.

Sa Corte Suprema tenet autonomia amministrativa.

 

Artículu 55

Sa Costitutzione si podet torrare a bíere e cuncordare.

Sa proposta de cambiamentu in parte o in totu de sa Costitutzione si depet presentare in forma de lei de cambiamentu costitutzionale e depet èssere innanti aprovada in Parlamentu cun magioràntzia de duos tresunos.

Sa proposta de cambiamentu in totu si depet pònnere a referendum populare, vàlidu si at votau sa magioràntzia assoluta de is eletores.